Fragmente din istoria chirurgiei cardiovasculare românesti

În spațiul românesc au existat chirurgi care au intervenit, în urgență, operând cu succes plăgi cardiace. Felix Lejars (1863-1932) îl citează pe dr. Gheorghe Nanu, care, în anul 1900, a suturat o plagă cardiacă, pacientul supraviețuind. Și alți medici români înregistrează succese în chirurgia cardiacă de urgență: Bonachi (1905), Zambilovici (1906) și Carnabel (1907).

Primul în lume care a practicat operația de dezobstrucție arterială, cu o sondă – pentru artera femurală, în cursul amputației, spre a asigura vascularizația bontului – a fost profesorul Constantin Dimitrie-Severeanu (1840-1930), în anul 1888, intervenție care actualmente este numită trombendarterectomie. Este creator al unor tehnici și instrumente în chirurgia vasculară, istoria medicinei recunoscându-l și pentru că a realizat primul cateterism arterial și sutura arterială eversată.

O importantă realizare a chirurgiei vasculare reparatorii este cea a dr. Iancu Jianu (1880-1973), din anul 1909, la un pacient cu secțiune transversală a antebrațului, ce se susținea doar într-un lambou de piele. Acesta restabilește prin sutură artera radială (leagă artera cubitală) și elementele nervoase, musculare și tendinoase, bolnavul evoluând favorabil, vindecându-se fără gangrenă. Tot în același an, dr. Jianu prezintă colegilor o soluție de excepție într-un caz dificil: nereușind să stăpânească hemoragia în cursul intervenției pentru anevrism de carotidă, fisurat în cursul disecției, introduce în punga anevrismală un dop de plută (sterilizat și adaptat condiției anatomice), a cărui poziție o consolidează prin sutura țesuturilor din jur, obținând vindecarea de durată.

Prof. Thoma Ionescu (1860-1926) și dr. Victor Gomoiu (1882-1960) au încercat prima oară la nivel mondial, în anul 1912, extirparea simpaticului cervico-toracic, în crizele anginoase.

Din anul 1882 apare preocuparea pentru tratamentul ulcerelor cronice ale gambei și al plăgilor atone. Doctorii Ștefan Velleanu (1840-1886) și Ludovic Fialla (1931-1911) dezbat problematica grefelor epidermice sau totale. În anul 1887, dr. I. Kiriac folosește pentru plăgile atone epiploon de miel, cu scopul de a stimula cicatrizarea.

Înainte și după anii ’50 ai sec. XX au fost înregistrate în diferite spitale din România diverse intervenții ce vizau chirurgia cardiopericardică sau vasculară postraumatică, practicată în urgență de chirurgi curajoși, dar cu rezultate frecvent descurajante, pacienții decedând frecvent ca urmare a unor septicemii incontrolabile.

Anul 1995 reprezintă un reper în istoria medicinei românești: o lege a Guvernului României decide organizarea în București, Târgu Mureș, Cluj, Timișoara și Iași a unor centre de boli cardiovasculare având în componență unități de cardiologie și chirurgie cardiovasculară. Primele intervenții românești pe cord deschis înregistrate în centrele menționate au fost efectuate la 6 ian. 1961 (Sp. Fundeni), 6 febr. 1977 (Sp. Militar), 2 iun. 1998 (Sp. Floreasca) – București, 5 apr. 1973 – Târgu Mureș, 26 apr. 1991 – Timișoara, 26 nov. 1991 – Cluj și 8 mai 2000 – Iași.

Share